Editura Muzicala

Îmi propun să fac (...) o lucrare destul de subiectivă, un fel de jurnal de călătorie în cuprinsul creaţiei enesciene.(…) Aleg partiturile care îmi par a fi capodopere, adică lucrările ce – în opinia mea, neobligatorie pentru nimeni – prezintă suficiente calităţi spre a se impune şi exista în viaţa muzicală, nefiind luat în considerare nici un alt criteriu decât propria lor substanţă. (…) Rog cititorul să nu aştepte o metodă rigidă, stereotipă, imprimată cercetării diverselor lucrări, ci – dimpotrivă – să fie pregătit pentru eventualele digresiuni şi chiar pentru unghiuri de privire diferenţiate de la caz la caz. (…) Sunt convins că personalitatea spectaculoasă şi extrem de complexă, ca şi activitatea uriaşă de interpret – violinist, dirijor, pianist – şi de pedagog a lui Enescu au avut la vremea lor efectul paradoxal de a constitui un fel de ecran între opera compozitorului şi înţelegerea ei corectă de către foarte mulţi dintre ascultători. Şi totuşi, opera rămâne singura parte inalterabilă a unei fenomenale activităţi (…)