Volumul de faţă este structurat în două părţi: prima, reproduce întocmai o apariţie de succes, datorată Editurii Muzicale în anul semicentenarului naşterii lui Paul Constantinescu (2009), prilej cu care au avut loc manifestări importante în oraşul natal al compozitorului. Cea de-a doua secţiune îmbogăţeşte paleta opusurilor pianistice constantinesciene publicate, cu o serie de piese descoperite între manuscrisele existente în arhivele U.C.M.R.
Prin urmare, partea întâi cuprinde toate lucrările pentru pian solo ale lui Paul Constantinescu aşezate, din raţiuni didactice, în ordinea dificultăţii lor. Ediţia s-a realizat respectând fidel manuscrisele lui Paul Constantinescu, aflate în Fondul Special al U.C.M.R. şi în plus, am putut face publice, prin bunăvoinţa pianistei Ilinca Dumitrescu, partiturile originale în facsimil ale ¬Albumului cu gâşte şi Toco-toccatinei tocmai pentru a evidenţia personalitatea complexă a acestui mare compozitor. Desenele care însoţesc partiturile dedicate în 1957 cu multă afecţiune copilului Ilinca Dumitrescu, vorbesc de la sine despre multiplele faţete ale unei înzestrări artistice ieşite din comun. Paul Constantinescu a schiţat cele şapte gâşte (poate aluzie şi la cele şapte note) păşind ţanţoş, împodobite cu voaluri de mirese. Fiecare dintre ele are o altă expresie: prima e mirată, a doua are o atitudine răsfăţată, a treia e îmbufnată, a patra e ascultătoare, a cincea e circumspectă, a şasea pare dezorientată iar a şaptea e foarte voioasă. Până şi literele jucăuşe ale titlului desenat meşteşugit invită micul interpret să intre în jocul acesta plin de candoare. Gâscanul elegant, cu papillon la gât, rămas desculţ, varsă lacrimi amare regretând pierderea papucilor în râu. Interpretarea muzicii imortalizate în aceste partituri ilustrate atât de sugestiv de autor va trebui să fie deci pe măsura şi în atmosfera întâmplărilor hazlii relatate. Fire artistică multilaterală, Paul Constantinescu avea bucuria de a schiţa, din câteva trăsături de creion, portretele oamenilor din preajma sa, cu aceeaşi uşurinţă cu care aşternea pe hârtie versuri pline de haz.
Toate lucrările pentru pian cuprinse în această parte au fost publicate, unele, în urmă cu cinci-şase decenii, iar altele, postum (Strigare la stea, Colind, Două preludii). Câteva au fost incluse în antologii tipărite de edituri renumite din Leipzig şi Moscova, dar cu trecerea timpului, au devenit rarităţi, reeditarea lor devenind stringent necesară.
Partea a doua a volumului cuprinde opusuri care nu au văzut lumina tiparului şi pe care, după îndelungi meditaţii, privind beneficiul sau, dimpotrivă, prejudiciul pe care l-ar putea aduce personalităţii compozitorului editarea lor, am considerat că e bine să fie cunoscute. Unele, cum sunt Cântecul miresei, Dans aromânesc şi Dans, cunosc şi ample versiuni orchestrale, având reală valoare artistică; altele pot stârni interesul tinerilor pianişti chiar dacă sunt simple schiţe prin care studentul Paul Constantinescu îşi exersa condeiul, construind şi proiectând mental drumul său componistic de mai târziu.
Sanda HÎRLAV MAISTOROVICI