Editura Muzicală a UCMR a decis să reediteze în 2021 Metodica predării pianului – lucrare de înalt nivel ştiinţific, scrisă de profesoara Gina Solomon -, care a văzut lumina tiparului în anul 1966. Demersul editorial ni se pare meritoriu cel puţin din două puncte de vedere: el vădeşte preocuparea UCMR de a publica şi conserva studiile realizate de cercetători valoroşi, dar şi de a omagia personalităţi marcante care au contribuit substanţial la progresul artei muzicale şi al pedagogiei româneşti dintr-o anumită perioadă istorică (secolul al XX-lea).
Cartea, care s-a bucurat de mare interes din partea profesorilor de pian şi de alte instrumente, îşi păstrează neştirbită actualitatea. Structurată în 10 Capitole încadrate de Prefaţă, de Anexe şi de Bibliografie, lucrarea se distinge prin calitatea informaţiei, prin claritatea exprimării, prin capacitatea de sinteză. În fiecare capitol, autoarea dezbate probleme importante legate de pedagogia şi arta pianistică; aşa cum menţionează domnia sa, cercetarea a urmărit „linia istorică” şi „linia logică”, cărora le-a conferit relief şi credibilitate prin intermediul relatărilor convingătoare, bine documentate şi argumentate. Bogăţia informaţiei, claritatea ideilor, creativitatea, aportul personal, autoritatea concluziilor, sunt trăsături caracteristice ale cercetării pe care o supunem atenţiei cititorilor.
Parcurgând din nou capitolele cărţii, încercăm un sentiment de satisfacţie; admirăm verva unui spirit ales, exprimarea concisă, plină de miez, echilibrată, viziunea larg deschisă asupra muzicii şi a pedagogiei pianistice; textele trezesc curiozitatea cititorilor, le supun atenţiei personalităţi care au contribuit la progresul artei pianistice, al interpretării şi învăţământului muzical de specialitate din trecut. În acelaşi timp, reeditarea cărţii constituie o oportunitate pentru generaţiile tinere de a cunoaşte date interesante şi de a urma exemplul unor artişti şi pedagogi de prestigiu.
Investigând tematica legată de metodica predării pianului, autoarea a realizat studii pline de originalitate, remarcabile prin capacitatea de sinteză, prin calitatea comentariilor, prin nivelul elevat al exprimării, prin afirmarea notei personale; domnia sa ne oferă spre lectură (ori studiu) texte bine structurate, produse ale inteligenţei şi ale experienţei pedagogice şi artistice proprii. Prin conţinutul ştiinţific riguros, cercetarea se dovedeşte a fi extrem de utilă şi de actuală. Alături de mulţi alţi colegi, care îndrumă profesorii din învăţământul preuniversitar, în vederea obţinerii gradelor didactice, includ în bibliografia de specialitate Metodica predării pianului scrisă de Gina Solomon alături de alte lucrări de specialitate elaborate de profesorii: Theodor Bălan, Ana Pitiş, Ioana Minei şi Lavinia Coman.
Posesoare al unui pronunţat simţ al frumosului, al măsurii şi al armoniei, fosta mea profesoară de pian din Liceul de muzică nr. 1, distinsa doamnă Gina Solomon s-a străduit să netezească asperităţile, să prezinte informaţiile într-o ordine firească, să le definească prin câteva linii esenţiale, trase cu o mână sigură, prin intermediul unei exprimări clare şi elevate.
În ansamblul ei, Metodica predării pianului poate fi asemănată cu o frescă originală, caracterizată prin bogăţia conţinutului, prin claritatea exprimării, prin argumentele convingătoare şi prin originalitatea concluziilor. Reeditarea ei constituie o pledoarie pentru promovarea cercetării ştiinţifice, a experienţelor şi performanţelor cadrelor didactice româneşti valoroase, dar şi o modalitate concretă de a evidenţia personalitatea şi profilul cultural al acestora. Apreciez efortul autoarei de a conferi scrisului claritate, inteligibilitate şi expresivitate; în conformitate cu opinia avizată a lui George Călinescu, un comentariu valoros se distinge nu numai prin ceea ce spune despre un autor/lucrare/eveniment, ci şi prin modul concret în care o face.
A scrie constituie pentru mulţi dintre autori modalitatea de a se întâlni cu ei înşişi, de a investiga propriul univers, de a experimenta, de a recapitula sau reveni din altă perspectivă, asupra unor subiecte/detalii deja cunoscute; în acelaşi timp, scrisul constituie un dialog cu cititorii. Fiecare călătorie reală sau imaginară - în cazul de faţă, cercetarea finalizată prin textul scris -, reprezintă o descoperire a propriilor experienţe, deziderate şi calităţi. În acelaşi timp, contribuţia autorului semnifică o deschidere spirituală către nou, care antrenează o schimbare, o reînnoire.
Cartea scrisă de eminenta profesoară Gina Solomon prilejuieşte un dialog original între trecut şi prezent; ea realizează o remarcabilă sinteză a contribuţiilor din pedagogia şi arta pianistică românească şi universală, trasând în acelaşi timp punţi ingenioase către viitor. Demersul editorial demonstrează convingător că emoţia estetică prilejuită de reevaluarea periodică a creaţiilor artistice şi ştiinţifice valoroase şi a modelelor umane autentice, se intensifică şi se purifică o dată cu trecerea timpului; oricât de mult ar fi studiate operele de referinţă ale patrimoniului muzical şi personalităţile care au marcat anumite perioade, rămân mereu alte trăsături şi nuanţe care vor fi dezvăluite în viitor.
Apariţia cărţii, pe care îndrăznesc să o consider un adevărat Tratat de metodică instrumentală, constituie un îndemn convingător spre studierea contribuţiilor valoroase din patrimoniul artei interpretative şi al pedagogiei pianistice româneşti. Ea conferă credibilitate şi actualitate îndemnului pe care ni-l adresează criticul literar Dan C. Mihăilescu: “Să dăm trecutului un viitor”.
Carmen Manea