ACASA      |     EDITURA      |     ARHIVA      |     COMENZI      |     CONTACT
EDITURA MUZICALA 2010
       Primul monument muzical românesc de tradiţie bizantină este Psaltichia rumănească, a lui Filothei sin Agăi Jipei (ms. 61 BAR) scris între anii 1688-1713. Înainte de acest manuscris nu găsim nicio cântare în limba română pe neume muzicale. Studierea acestuia mi-a luat circa 25 de ani şi a fost tipărit de către Editura Muzicală în patru mari volume între anii 1981-1992, circa 1700 pagini. Primul volum a fost învestit cu premiul Academiei Române (1982).
Cel de-al doilea monument muzical românesc de tradiţie bizantină este un Anastasimatar, terminat de scris în anul 1767 de către Mihalache Moldovlahul. Din ms. rom. 5-413 de la BAR fol 5 (circa 1850-1860) aflăm că Mihalache a fost ucenic al celui mai mare protopsalt grec de la Sf. Sofia-Constantinopol „Petru Lambadarie cel vestit“, iar în ms. nr. 12 fol 27V de la Schitul Lacu–Athos citim: „Toată suflarea gl. III Facerea lui Mihalache român, protopsaltul Sf(i)ntei Biserici cei Mari a Constantinopolii“.

Sebastian Barbu-Bucur
Mihalache Moldovlahul, compozitor de muzică bizantină şi precursor al reformei Chrisantice – sec. XVIII (vol. 2)


acasa      |     editura      |     arhiva      |     comenzi      |     contact
       În 1878, Petru Peloponisiu moare şi pentru o scurtă vreme ucenicul său Mihalache i-a luat locul ca protopsalt la Sf. Sofia.
Începând cu anul 1784 Mihalache Moldovlahul era protopsalt la Biserica Domnească din Bucureşti, dascăl „musicos“ la Şcoala Sf. Sava, iar din 1786 şi la metocul Episcopiei de Râmnic, Şcoală de muzică psaltică ce se afla pe locul unde astăzi este Ateneul Român.
Preocupările noastre pentru opera muzicală a lui Mihalache Moldovlahul au început în urmă cu peste trei decenii când într-un studiu am publicat un număr de 41 de manuscrise româneşti şi bilingve, opt dintre acestea cuprinzând şi cântări de ale lui Mihalache, două dintre cele opt fiind Anastasimatare incomplete ale lui Mihalache, scrise mai târziu de către ucenicii săi.
În vara anului 1982 am avut marea şansă să descopăr în Biblioteca Mănăstirii Marea Lavră din Athos originalul Anastasimatarului lui Mihalache Moldovlahul, descoperire care a îndreptăţit conducerea Uniunii Compozitorilor – în frunte cu Vasile Tomescu şi Octavian Lazăr Cozma – să obţină de la forurile în drept prelungirea sejurului în Grecia, implicit la Athos pe încă trei ani până la 30 august 1985.
Anastasimatarul lui Mihalache este deosebit de important pentru creaţia românească de tradiţie bizantină. Primul monument de acest fel, cel al lui Filothei din vremea lui Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu conţinea cântări traduse în limba română din literatura greacă a sec. 17. 
Cu Anastasimatarul lui Mihalache se începe masiv procesul de românire al cântărilor eclesiastice acestea fiind compuse şi nu traduse.
Iniţial am copiat cu mâna acest manuscris după care cu o şansă unică am ajuns în posesia unui film profesional cu întreg manuscrisul pe care nădăjduiesc – în ciuda vârstei mele înaintate – să-l public în întregime: facsimile, transcriere în notaţie liniară şi studii.
Anastasimatarul format 21x12 cm, are 302 folio + 302 file transcrise = 604 file: La acestea se adaugă alte cântări descoperite în multe manuscrise pe teritoriul României şi la Athos + un amplu studiu introductiv, în total circa 800 pagini.
Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu bunăvoinţa oamenilor de bine, iubitori ai documentelor noastre muzicale vechi, sperăm ca acest Anastasimatar să fie tipărit în două volume: „Documenta“ şi „Transcripta“ în Colecţia Izvoare ale Muzicii româneşti, vol. XII A şi B.
Facsimilele sunt obligatorii în cazul de faţă întrucât originalul se află la Athos.
Transcrierea documentelor vechi în notaţie liniară nu mai este astăzi accesibilă decât la două persoane: subsemnatul şi ucenicul meu Gheorghiţă Nicolae, profesor asociat la Universitatea de muzică.